Dughesc viitorul
și-l c.c haiducește
în gol –
de-aceea, probabil,
îs prada
oricărui
viol.
(Eugen Cioclea, p.68)
Acum ceva timp, pictorul Mihai Ostahi m-a întrebat dacă nu am cumva careva cărți de Eugen Cioclea. Și cum sunt un cititor frecvent și fervent al lui Cioclea, am promis că-i dărui unul din exemplarele mele, ca să i-l poată duce amicului său de la București, pentru cine-l și căuta. Un exemplar pe care am chiar un poem de-al meu, „născut” chiar acolo, pe pagina cărții.
Ei bine, dar în acest timp a mai apărut un volum de Eugen Cioclea! Nu știam că urmează, așadar m-am bucurat să-l văd deodată prin noutățile pe care trebuia să le pun la raft. M-am bucurat și întristat în același timp. Și cu această notă închei introducerea și intru în ură.
Ediția colorată și florată, de la Humanitas, a lui Cioran este cazul cel mai nevinovat de care se putea lua un public certăreț. Noul „volum antologic omagial” al lui Cioclea arată scandalos de prost pentru un poet moldovean care a vândut o ediție a cărții sale (antum!) cu 111 $; volumul arată, repet, scandalos de prost pentru un poet ca Eugen Cioclea, fiind numit „75 de poeme cât o viață” – de parcă doar atât se putea alege din viața lui. S-a scris în prefață că-i atelier, dar l-au numit „antologic”. Dacă Eugen Cioclea ar fi avut un Jurnal sau niște Carnete, publicați-i Jurnalul sau Carnetele, nu volum antologic „cât o viață”.
M-aș fi bucurat enorm, am și făcut-o într-o măsură oarecare, dacă nu arăta atât de ieftin și „ca din topor”; dacă nu erau incluse chiar toate exercițiile repetitive, absurd de repetitive în unele situații (p. 73 - aici poetul și-a încercuit varianta cea mai apropiată, mă rog, însă i-au fost trecute pe curat toate încercările). Amuzant aproape. Și curios: aceștia și-au pus întrebări dacă poetul și-a dorit publicarea acestor crochiuri? Dacă sunt amici atât de spirituali (și orbi; odată ce n-au văzut de-a lungul timpului cum se arată poezia lui Cioclea ca voce unică, amplă și i-au făcut public așa-zisul atelier), au crezut pe bune că-i plămădesc un soclu din firimituri?
M-aș fi bucurat sincer. Sincer. Am s-o vând și așa în librărie și am s-o recomand (Nerăbdător să apară antologia dați totul la o parte ca să văd, la Cartier). Primele 3 exemplare nici nu le-am pus la raft, le-am cumpărat cu colegii mei.
Îl voi recomanda și vinde, repet, deoarece-i Cioclea! Dar am avut o dezamăgire dureroasă azi. Să știi că cineva, aparent gândindu-se la acest poet, încearcă să-și facă singur nume, editând prost volume antologice, editând singur volume antologice, încearcă să-și facă nume prost, nume încercând să facă prost antologice volume...
Citat din același volum, scris de Cioclea, subtil:
Chestia asta e imprimată pe moaca
lui c i o c l e a
de către-un celebru
debil.
Vă încurajez să găsiți cartea. Să o citiți pentru cele câteva poeme minunate (mai multe de fapt). Să o și dăruiți amicilor, să o citească și ei, să dispară din stocurile librăriilor cum dispăreau antologiile Cartier, cu speranța că cei de la editura Bestseller nu o vor mai edita, de dragul imaginii acestui mare poet, Eugen Cioclea.
