Acest volum – așteptat! – de povestiri al lui Remus Boldea, A râs și tata, e atât de bine aerisit că și atunci când ai probleme cu subiectele, personajele sau înjurăturile acestora din carte, îți revine totuși gândul că vrei să-l pupi pe autorul lor pentru scriitură. Pe alocuri pare a fi chiar o carte despre scris (sau creștere întru): intertextualizări și nume de autori întrețesute cu niște sorți care numai de cărți nu au timp; inserări de mesaje tipice jurnalelor scriitorilor:
Zâmbesc și îmi zic că ar putea ieși o povestire
bună din faza asta. Sper să n-o uit.
Unde autorul chiar se deschide cititorului mărturisind relația sa cu scrisul:
Stau în fața foii de hârtie ca în fața unei icoane.
Ei bine, dar trăncăneala scriitoricească obosește până la un moment dat, or asta nu-i deloc ceea ce-și dorește Remus Boldea, de aceea el începe prin a condimenta frumos textul cu diverse desăvârșite împreună-petreceri, care și mai de care amuzante și deocheate, experimentale (și experimentate) sau primul sex al unor adolescenți.
De aici începe partea curajoasă a povestirilor lui Remus Boldea. Dacă până una alta te-ai mai fi putut gândi că „bre, aș fi putut scrie și eu niște proze din astea”, păi la capitolul replici ale (înjurânde) personajelor și la anumite obscenități – care par a fi mai mult niște obscenități gândite decât trăite, majoritatea trăiesc în niște iluzii ale vieții lor sexuale –, aici Remus Boldea și-a arătat adevărata îndemânare (să mă ierte autorul că i-am atribuit îndemânare la obscenități, voiam să zic doar la scrisul lor).
„Prima tipă căreia i-am atins sânii s-a sinucis. Dacă Alex Tocilescu face umor de hipsteri, caterincă finuță, Remus Boldea încearcă să iasă din zona burgheză de confort și să facă umor de băieți. Cele mai reușite proze ale volumului sunt pe băiețeală, cu situațiile tipice: îmbrobodirea unei colege de liceu, ratarea pierderii virginității, ieșirea cu gașca 30+ în Vamă, unde o yoghină convinge un tovarăș din grup să încerce poziția «anus la cer». Ca scriitor, e mult mai greu sa încastrezi într-un text faze de băieți, riscul să pici în fanfaronada, machisme proaste, clișee obosite și libidinoșenii e mare. Și cel mai dificil e să reabilitezi umorul de autobază, pe care personal îl ador – e sănătos și eficient, nu se împleticește în subtilități intelectuale. În zona asta rarefiată puțini se încumetă, iar cei care se încumetă de obicei își rup gâtul. Remus Boldea nu și-l rupe. Respect, Remus!"
– Adrian Schiop
În general personajele din jurul naratorului, aproape confundat cu autorul, par depravate, lipsite de obiective în viețile lor împotmolite, vieți de oameni trântiți la pământ și care totuși se sprijină-ntr-un cot, iau o bere în cealaltă mână și discută răsfățat despre Femei, Dragoste, Sensul vieții, Cărți și alte plăceri.
„Imaginați-vă că viața voastră s-ar sparge ca o oglindă în timpul adolescenței, iar în fiecare fragment v-ați putea vedea câte un viitor posibil și niciunul n-ar arata precum v-ați dori. Așa sunt povestirile lui Remus Boldea: cioburi în care îți poți tăia buricele degetelor sau încheieturile, dar în care vezi lucrurile dureros de clar. Personajele sunt tineri care merg nepăsători pe muchiile existenței, ca pe niște funii întinse deasupra hăului. Nu există sfârșituri fericite, nici împliniri, de parcă eroii ar fi condamnați la o singură pedeapsă, una groaznică și imposibilă în același timp: să-și ducă la împlinire propria viață."
– Adrian Georgescu
Astea fiind spuse, deși de spus sunt multe, dar mai multe de împărtășit, de copiat și lipit pe pereți, de pus sub magnet pe frigider, de scris citate (de)motivaționale ș.a.m.d. dar mă tem că acest conținut aici va fi, ușor spus,criticat de pudibonderie și (gândindu-mă la un fragment anume) fanaticii credincioși.
Eu, librarul modest-chișinăuian, vă recomand duios să puneți mâna pe acest volum de debut al Remus Boldea, de debut dar de neevitat. Un volum pe care-l puteți citi dintr-o răsuflare și pe care să-l puteți bârfi încă mult timp după.
La o adică, veniți în librărie și-l discutăm pe îndelete – vă citesc eu niște fragmente că veți rămâne paf, apoi vă voi lăsa să le citiți singuri.
librar, Fală Victor.
