ORACOL

Există în Dumnezeu o flacără de o imensă profunzime, dar Inima nu ar trebui să se teamă să atingă acest foc adorabil sau să fie atinsă de el. Nu va fi deloc consumată de acest foc atât de blând a cărui căldură liniştită şi paşnică face legătura, armonia şi durata lumii. Nimic nu există fără acest foc care este însuşi Dumnezeu. Nimeni nu l-a aprins, nu are mamă, ştie totul şi nu-l putem învăța nimic. Este neschimbător în jocurile lui. Numele lui este inefabil. Iată cine este Dumnezeu. Cât despre noi, care suntem mesagerii lui, suntem doar o mică parte din Dumnezeu.
Montfaucon de Villars: Contele de Gabalis sau Discursurile despre științele secrete

Nicolas-Pierre-Henri de Montfaucon de Villars (1635 sau 1638 -1673), abate de Villars, cunoscut mai ales ca Henri de Montfaucon de Villars, a fost abate și scriitor francez în secolul al XVII-lea.
Condamnat la moarte prin tragere pe roată de către Parlamentul din Toulouse în 1669, împreună cu trei dintre frații săi, într-o vendeta, pleacă la Paris pentru a evita sentința, iar aici frecventează diverși cărturari oarecum libertini. În paralel cu cariera de abate monden, se lansează în literatură.
Contele de Gabalis sau Discursuri despre științele secrete (1670) este atât o mărturie cât și un manifest al modei raționalismului și libertinajului, pretinzând discreditarea “științelor secrete” și ruinarea credinței în Diavol, deoarece toate acțiunile atribuite de obicei Diavolului (posesia, oracolele păgânilor, pactele cu Necuratul, sabatul vrăjitoarelor etc.) sunt aici puse în legătură cu acțiunile inconștiente ale elfilor, silfelor, gnomilor, nimfelor și salamandrelor.