Cum recunoaşte, direct, Norman Manea, «cărţile mele mi-au adus necazurile, aşa că a trebuit să port o bătălie cu ei». Să mă lupt «cu ei», nu să «lupt contra lor» – nici urmă de dorinţa de a apărea eroic, nici un fel de sfidătoare îmbătare de sine. În schimb, modestia firească, pe care o arată mereu... Nu bătălia unui erou, ci a celui vulnerabil, lupta celui slab şi neeroic pentru a se susţine, îndârjit, împotriva tuturor handicapurilor, pentru a rezista degradării, pentru a rezista contra a ceea ce Norman Manea numeşte «deraierea omenescului însuşi» – nici o strădanie morală nu este în acest sens mai uimitoare.” (Philip Roth, în The New York Times Book Review)

„Ca nimeni altul, autorul susţine o necruţătoare confruntare cu sine însuşi şi cu România, cu miturile «socialismului real», căruia îi aparţin şi mitul disidenţei, şi mitul poporului îngenuncheat, stăpânit şi supravegheat de o subţire pătură de birocraţi – relaţia, adică, dintre scriitor, Putere şi «nu cu totul inocentele mase», cum spune.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

„Spiritul creator face, până la urmă, din această carte o lectură optimistă.” (Sunday Times)

Norman MANEA, unul dintre cei mai apreciaţi prozatori şi eseişti români, profesor de literatură europeană şi „writer in residence” la Bard College. De la debutul în 1966 şi până în 1986, când a plecat din ţară, a publicat 10 volume (5 romane, 3 volume de proză scurtă, 2 volume de eseuri). A fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste). După 1986, Norman Manea a fost tradus în peste 30 de limbi, cărţile sale fiind elogios recenzate. Volumele publicate în SUA au figurat în selecţia celor mai importante apariţii editoriale din The New York Times. Scriitorului i s‑au decernat în 1992 Bursa Guggenheim şi Premiul MacArthur („Nobelul american”). În 1993, Biblioteca Naţională din New York l‑a sărbătorit cu prilejul acordării distincţiei „Literary Lion” al bibliotecii. În 2002, i s‑a decernat Premiul internaţional de literatură Nonino pentru „Opera omnia”, iar în 2006 Premiul Médicis Étranger pentru Întoarcerea huliganului. Tot în 2006, a fost distins cu Meritul Cultural în grad de comandor de către preşedintele României, a fost ales membru al Academiei de Arte din Berlin şi în juriul internaţional al Premiului Nonino. În 2010, guvernul francez i‑a acordat titlul şi medalia de „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres”. În 2011, Norman Manea a primit prestigiosul premiu literar Nelly Sachs şi a fost invitat să devină membru de onoare al Royal Society of Literature. În 2016, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Ofiţer de către preşedintele României. La Editura Polirom, de acelaşi autor au apărut, unele în mai multe ediţii: Întoarcerea huliganului, Plicuri şi portrete, Fericirea obligatorie, Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul, Anii de ucenicie ai lui August Prostul, Plicul negru, Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici, Înaintea despărţirii. Convorbire cu Saul Bellow, Vorbind pietrei, Atrium, Variante la un autoportret, Vizuina, Curierul de Est. Dialog cuEdward Kanterian, Cuvinte din exil (împreună cu Hannes Stein), Captivi, Cartea fiului, Zilele şi jocul, Laptele negru, Pe contur, Octombrie, ora opt, Ceaiul lui Proust şi alte povestiri şi Umbra exilată. În 2012, Uniunea Scriitorilor din România i‑a decernat Premiul Naţional pentru Literatură. În 2013, Uniunea Scriitorilor l‑a nominalizat pentru Premiul Nobel, iar în 2014, PEN‑ul românesc a reiterat propunerea. În 2016 a primit Marele Premiu pentru Literatură în limbile romanice al Târgului Internaţional de Carte de la Guadalajara, Mexic.