Flaubert a fost întotdeauna fascinat de prostia omenească pe care o definea ca „voința de a conchide”.

Așa s-a născut inegalabilul său Dicionar de idei primite de-a gata, un catalog necruțător de prostii, bazaconii, clișee, locuri comune, jumătăți de adevăr, platitudini nerumegate, absurdități și aiureli cu aer de verdict care se dovedește și acum incredibil de actual și de relevant.

Doar că această bijuterie de carte, străbătută subteran de un umor ucigător și ironie, funcționează ca un savuros și eficient antidot împotriva prostiei.