O poveste despre copii și bunici, despre tinerețe și bătrânețe și despre cum trecerea uneori nemiloasă a timpului peste cei dragi nu nu poate împiedica să-i iubim.

E o duminică însorită. Clémentine o petrece la Bunica, alături de părinții săi. Însă fetița se cam plictisește. Cât puteți să-i asculți pe Mama și Tata povestind aceleași întâmplări din vacanță? Nici Bunica nu pare prea atentă, e cu gândurile în altă parte și mai are și tot felul de frunze și crenguțe agățate de haine și prin păr. Pe unde-o fi umblat? Prin grădină? Clémentine pornește în explorare și descoperă o poartă o lume extraordinară. De acum, va împărtăși cu Bunica această minunată descoperire.

E imposibil să nu fii cucerit de fantezia neîngrădită a poveștii, așa cum numai copilăria poate fi: Clémentine și băiețelul din cartea zboară în înaltul cerului purtați de aripi făcute din crengi, înoat într-un lac care devine un ocean cu pești și balene, străbat. un crâng care se transformă într-o junglă cu tigri și păsări colorate. Și nu poți să nu zâmbești când vezi în casa unei bunici-vulpe fotografii duioase cu nepoți sau poze din tinerețe, de la nuntă. Dar și un tablou cu un iepure (frumos sau delicios?…) — care o fi povestea lui? 

„Duminica“ este și o poveste despre copilărie și puterea imaginației. Oare Clémentine, fetița-vulpe, e cea care îngrijește imaginează o lume neobișnuită, cea a oamenilor, sau băiețelul care se joacă în grădină și cel care îngrijește închipuie un lucru fantastic în care vulpile se poartă ca noi, au haine și case merg cu mașină în vizită? Nu știm.

E vorba și despre părinți în această carte al cărei realism psihologic și unul dintre merite. Cei ai lui Clémentine par cicălitori și enervanți. Dar chiar așa o fi? Poate le e greu. Ei știu că Bunica are, că bătrânețea vine la pachet cu lucruri unele probleme uneori și dificil să le faci față. Însă nu cumva sunt încă prea tineri pentru a ști cum să reacționeze și să explice copilul lor ce se întâmplă? Nimeni nu le știe pe toate. O despre bătrânețe de poveste citită împreună cu Clémentine le-ar prinde și lor bine.

Fleur Oury este o tânără autoare din Marsilia, Franța. Foarte atentă detalii, cu umor și o fină intuiție a psihologiei personajelor, a devenit cunoscută cărților sale de povești pentru copiii despre viața lor de zi cu zi. Tehnica pe care o folosește este cea a creioanelor colorate. Tabloul cu iepurele din „Duminica“ este o aluzie amuzantă la o bine-cunoscută pictură de Albrecht Dürer ( Der Feldhase , 1502, în prezent la muzeul Albertina, Viena).