Cartea a stat la baza a doua celebre ecranizari, prima in regia lui Stanley Kubrik, cu James Mason in rolul principal, a doua sub bagheta regizorala a lui Adrian Lyne, cu Jeremy Irons in rolul lui Humbert Humbert.

„Nu voi regreta niciodata ca am scris Lolita. A fost asemenea unui joc frumos de puzzle – pe masura ce-l inventam, ii gaseam si solutia. Bineinteles ca a eclipsat cu totul celelalte scrieri ale mele, dar nu pot sa-i port pica. Un farmec straniu, tandru o invaluie pe aceasta nimfeta mitica.” (Vladimir Nabokov)

„Lolita a fost interpretata mai ales ca o metafora, poate datorita povestii de iubire atit de tulburatoare. Humbert reprezinta Europa, Lumea Veche, protocolara si cultivata, in timp ce Lolita este asemenea Americii: in floare, atragatoare, dar nu foarte sclipitoare si putin vulgara... Humbert Humbert nu-si poate depasi conditia – juisarea lingvistica este pentru el la fel de importanta precum satisfacerea libidoului sau captiv.” (Simon Leake)