„Poemele lui Adrian Schiop au rămas până azi un soi de legendă urbană a anilor 2000 și a ruinelor lui digitale (clubliterar.com) sau de hârtie (revista Fracturi). Dar acum aceste poeme reintră în atmosferă ca un cartuș temporal fierbinte, ca o casetă pierdută și regăsită. Ele sunt în același timp un document istoric unic al douămiismului și o mostră elocventă de poezie contemporană 2022: biografică, șocantă, vulnerabilă, ironică, directă, queer, ofensatoare, obsedantă, autentică.” (Mihai Iovănel)

„Poezia din această antologie are forța definitivă a unui cui bătut în moalele capului.” (Răzvan Andrei)

Scena 9 - Numai iubirea