A treia carte pe care o public la Casa de Editură Max Blecher este cea de-a zecea carte de poezii a mea. Cînd am debutat în 1995, la 33 de ani, cu placheta În margine, nu mi-am închipuit vreodată că voi ajunge să scriu cîte o carte pentru fiecare deget de la mîini. Acum, spre 60 de ani, am toate degetele ocupate cu ceva care se numește poezie, o pradă pe care nu am hăituit-o, nici măcar atunci când se nășteau în mine atavice instincte de carnasier. Venea ea spre mine — vorba cuiva: nu se știe cine pe cine înghite. Nu sînt eu bestia. Pe cuvînt de poet.

Nicolae Coande