Traducere din franceză de EM. GALAICU-PĂUN

„Simbolul e mereu ambiguu, polivalent, proteiform; nu poate fi închis în câteva formule. În rest, el nu se traduce doar prin anumite cuvinte și texte, dar și prin imagini, obiecte, gesturi, ritualuri, credințe, comportament. Cercetarea lui e cu atât mai anevoioasă cu cât ceea ce a spint înșiși autorii Evului Mediu, inclusiv cei mai iluștri, nu acoperă câtuși de puțin extinderea câmpurilor sale de acțiune, nici diversitatea sau suplețea modurilor sale de intervenție. În plus, este vorba de un obiect al istoriei pentru cercetarea activității pericolului anacronismului îl pândește pe istoric în respectivul document. În fine, această cercetare, prin însușirea faptului de a fi întreprinsă, prezinta adeseori riscul de a face ca simbolul să piardă o bună parte a dimensiunilor sale efective, estetice, poetice sau onirice.”