„Faptul că stilul ireverențios al Olgăi Ştefan, tonul conversaţional şi imaginarul extravagant al textelor sale transformă această carte într-o mitologie languroasă şi deopotrivă sardonică (BESTIA DE ZAHĂR) care ne vorbeşte despre modul în care, printr-o exaltantă uşurătate verbală, poezia însăşi ar putea deveni o formă experimentală de reflecţie morală va fi imediat observat de către toată lumea. Mai greu însă de surprins va fi, cu siguranţă, aceea că, în ansamblul scenografic al liricii postumane de azi, broderiile şi volutele expresive magistral practicate în acest volum trasează un veritabil spectru existențial care se extinde de la morbiditate la artificialitate, autoarea reuşind, printr-o serie de jertfe formale, să proiecteze ceea ce aş numi o mântuitoare aureolă a grandorii literare.” ALEX CIOROGAR

„Marea realizare a poeziei Olgăi Ştefan este felul aproape neverosimil în care reuşeşte să se plieze, ca o piele inteligentă, pe afectele şi aspirațiile cititorului. Nu o reprezentare a lumii, fie ea interioară sau exterioară, oferă în primul rând țesătura indeterminată a acestor versuri, ci o cutie de rezonanţe oraculare, un cloud de semnificații potențiale grație căruia propriul nostru viitor devine lizibil.” ANDREI DOBOȘ