Un băiețel, un cățeluș și niște puișori erau mici de tot. Acest început simplu este sămânța din care celebra autoare americană Ruth Krauss (1901–1993) face să răsară o poveste despre întrebările pe care orice copil și le pune în primii ani:

Și eu am să cresc? Și eu voi fi mare? De ce nu cresc mai repede?

E nevoie de răbdare, ne spune povestea, însoțită de ilustrațiile create de o artistă la fel de celebră, Helen Oxenbury (n. 1938, Anglia), distinsă de două ori cu Kate Greenaway Medal. Totul în jurul nostru crește, totul se schimbă. Zilele și nopțile, anotimpurile, florile, pomii, animalele. Fiecare în ritmul și cu rostul său. Iar atunci când ne descoperim și ne acceptăm propriul ritm, înseamnă că am mai făcut un pas în a afla răspunsul la o altă întrebare esențială:

Cine sunt eu?

Era primăvară. În pomi creșteau mugurii.
Iarba începuse să crească. Lângă hambar începuseră să crească florile.
Băiețelul i-a spus mamei:
— Totul crește. Iarba crește. Florile cresc. Pomii cresc și ei.
Apoi, băiețelul a întrebat-o:
— O să crească și puișorii?
— Sigur, i-a răspuns mama.
— O să cresc și eu? a mai întrebat el.
— Sigur că o să crești și tu, i-a răspuns mama.

(Traducere de Florin Bican)