Merișor este o girafă care știe să vorbească. A învățat demult, pe când locuia la Grădina Zoologică. Dar acum, când trăiește în savană, se simte tare singură și tristă. Nici celelalte girafe, nici zebrele, nici elefanții nu pot să scoată o vorbă. Iar Merișor are atâtea de spus!

Dar iată că o broscuță pe nume Lotus știe și ea să vorbească de când trăia într-un acvariu. Ce bucurie pe Merișor să poată spune cuiva tot ce-i trece prin cap! Tot, tot. Și repede, dintr-o răsuflare. Chiar dacă și broscuța face la fel.

Hei, dar nu se mai înțelege nimic! Broscuța ar trebui să tacă, bineînțeles. Ce, dacă știe să vorbească înseamnă că trebuie să turuie verzi și uscate? Sau girafa ar trebui să tacă prima? Cum să facă să înțeleagă fiecare ce spune cealaltă?

Nu e de ajuns să vorbești ca să te faci auzit, ne spune această poveste, una dintre cele mai amuzante și, în același timp, subtile dintre cărțile lui Roger Duvoisin. Și îți poți găsi oriunde un prieten, oricât de diferit ți se pare la început.