Vor înțelege oamenii ce simte singura lor Casă?

„Iubiți, iubiți… nimic altceva nu contează.“ — acest vers de La Fontaine din Éloge de l'amour  (1669), ales ca motto de autoare, Jeanne Macaigne, este cum nu se poate mai potrivit. Despre iubire este vorba în această poveste. 

Locatarii unei case, care îi iubește și le oferă tot ce trebuie, nu se mai înțeleg între ei. De ce? Nimeni nu poate spune precis. Motive, reale sau inventate, se găsesc întotdeauna. Prinși în certuri nesfârșite, oamenii nu mai au grijă nici de ei, nici de casă. Ce e de făcut? Poate sau „schimbare de aer“. Casa se mută în alt loc, mult mai frumos, unde oamenii au, din nou, tot ce au nevoie ca să trăiască liberi, în armonie cu ei, cu casa și cu toate plantele și animalele din acest nou și minunat tărâm.

De data aceasta, le va fi a ajuns oamenilor? Se pare că nu. Disputele reapar, lăcomia și nepăsarea cuceresc și distrug noua lume. Casa nu mai poate suporta. Ce se va întâmpla cu ea și cu locatarii ei?

A fost odată o Casă care-și îndrăgea mult locatarii. Îi adăpostea, îi încălzea, îi încuraja. Oamenii o îngrijeau și Casa era fericită. Dar într-o zi, locatarii au început să se certe. Ce-i plăcea uneia, altul detestă. Ce aveau unii, voiau și ceiilalți. Distrugeau nepăsători totul în jur. Nici vorbă să mai aibă grijă de Casă, ca până atunci. Iar o Casă neîngrijită poate să moară.

Povestea este, într-adevăr, despre iubire și înțelegere între oameni, dar este ușor de detectat și un al doilea nivel, la fel de important, al mesajului. Casa din poveste este un simbol al „casei“ noastre, Pământul. E unica locuință pe care o avem și, deocamdată, unicul loc din Univers care ne oferă tot ce avem nevoie pentru a trăi. Însă cum ne purtăm cu Casa noastră? Avem cu adevărat grija de ea?

O mare parte din mesajele legate de protecție a mediului și de ecologie este sufocată, din păcate, de propagandă și politicianism, așa cum este sufocat un râu de gunoaiele aruncate în el. Dar realitatea dureroasă este că râurile chiar sunt sufocate de gunoaie, pădurile sunt defrișate cu inconștiență, mările sunt contaminate de plastic, iar aerul din orașele noastre și otrăvit. This carte pentru copii pune o întrebare esențială: vom înțelege, noi, oamenii, vor putea nu e prea târziu, ce simți Casa noastră?

JEANNE MACAIGNE sa născut în 1989, în Franța. A făcut studii de artă la Paris și a devenit cunoscută datorită colaborării, ca ilustratoare, cu unele dintre cele mai importante ziare și reviste franceze. A realizat și a numeroase fișe și materiale publice pentru filme, expoziții de artă sau campanii culturale. Lucrează mult și în domeniul editorial, realizând coperte și ilustrații pentru cărți de diverse autori. De câțiva ani, simțindu-se atrasă de literatura pentru copii, a devenit ea însăși autoare. „Schimbare de aer“ ( Changer d'air , 2021) a fost remarcată încă de la apariție și continuă să atragă atenția juriilor de la festivaluri importante din Franța (nominalizări: Pépites de Montreuil 2021, Prix Révélation 2021 de l'Association pour la Diffusion). des Arts Graphiques et Plastiques, Prix du festival Gribouillis 2021).