„ÎI ştiam pe Péter Demény ca pe un excelent prozator, cînd mi-a trimis pentru Tiuk, revista pe care o fac, poezii. Nu m-am mirat, pentru că-n romanele sale deosebit de intense, scrise cu nerv, zvîc şi fraze foarte lungi, care prind perfect stările psihologice, existenţiale şi erotice, am simţit mereu poezia. De ce un prozator atît de bun simte nevoia de a publica şi poezie? Aflăm chiar din primul poem al acestei cărţi de dragoste, „Fîntîna” – fiindcă poezia îl ajută să se cunoască, să se înţeleagă, să se accepte. Noi îl putem cunoaşte citindu-i cartea. Lectură plăcută şi utilă! ”(Mihail Vakulovski)
„L-am întâlnit prima dată pe Péter Demény în proza lui şi a fost o revelaţie. Impactul versurilor a fost, la rândul lui, imens, în ciuda aşteptărilor deja mari. Un fel de Midas modern, Peter transformă în literatură tot ce trăieşte. Are darul de a fixa sentimente complexe în formule concentrate, precise, cu o profunzime bulversantă şi o forţă estetică rară. Şi mai au o calitate rândurile lui, fie ele versuri sau proză (uneori definirea nici nu e simplă): oricât de mult sau de puţin te cunoşti, oricât de mult sau de puţin eşti dispus să admiţi, e imposibil să nu tresari lăuntric, fiindcă te regăseşti în ele. Îmi spunea într-o zi că-I cunosc cu coperte cu tot; pare că de fapt el ne cunoaşte pe toţi cu coperte cu tot.” (Luana Schidu)