Plici, pleosc, bâldâbâc!

Un bunic aceasta a rămas după pierderea soției sale amintește de gustoasa supă cu perișoare făcută de. Ce bună ar fi, ce mult ar vrea să mănânce din nou acea supă! Oare ar putea so face singur? Care era rețeta oare? Carne, cartofi… Oala cea mică ar trebui să fie de ajuns pentru o singură persoană. Dar dacă mai apare cineva?

Cu o intrigă simplă și bine construită, povestea acestui bunic devine un exemplu perfect despre cum putem aborda cu copiii temele grave: în cuvinte simple, obișnuite, fără fraze înflorite și complicate și mai ales fără „predici“ și explicații prea „pe față“ ale. mesajului, cum fac alți scriitori mai puțin inspirați.

Autoarea japoneză Eiko Kadono nu oferă nu numai o poveste emoționată, ci și o întâmplare de a depăși durerea, pas cu pas, amintindu-ne de cei dragi prin lucruri simple, de zi cu zi, de care nu bucuram cândva împreună. Și pentru că, fără să stea pe gânduri, bunicul musai să împartă cu mai mulți bani săi neprevăzuți și de la o zi la alta, povestea ne face să înțelegem cât de importante sunt prietenia, compasiunea, deschiderea și dorința de a fi împreună cu ceilați. .

După ce Bunica a murit, Bunicul a rămas singur. Se simțea prea trist și prea slăbit ca să mai facă ceva. Fiecare zi era la fel: după ce bea laptele pe care îl aducea acasă lăptarul și mâncarea din pâinea pe care și-o cumpărați de la brutărie, se așeza în fotoliu și rămânea nemișcat, privind în gol. Zilele treceau una după alta, fără să se întâmple nimic.

Într-o dimineață, după ce se trezi, Bunicul spuse în șoaptă: „Ce mult aș vrea să mănânc o supă caldă! Ce n-aș da să pot mânca din nou supa cu perișoare pe care obișnuia să mi-o fac scumpa mea nevastă!” Pe polița din bucătărie erau aranjate cinci oale, de la cea mai mică la cea mai mare. „Ce-ar fi să încerc să-mi fac o supă cu perișoare? Sunt singur, așa că o să fie numai bună oală asta”, se gândește Bunicul și luă de pe raft cea mai mică oală. „Când gătea supă cu perișoare, soția mea obișnuia să fredoneze un cântecel” mai amintim el.

Când apa în clocot e gata să dea,
Îndată să pui perișoarele-n ea.
Plici, pleosc, bâldâbâc!
Cartofi (fără coajă!) aruncă în apă
Și stai fără grijă, că-n burtă-o să-ncapă.
Plici, pleosc, bâldâbâc!
Fără ceapă, se știe, nicio supă nu iese,
În oală să pui două-trei, mai ales.
Plici, pleosc, bâldâbâc!
Morcovi, rondele să tai – și de muncă
Pentru gustul cel bun – și-n oală le-aruncă.
Plici, pleosc, bâldâbâc!
Fierbe totul domol și ai isprăvit
Când pui sare, piper și unt la sfârșit.

Traducere de Iolanda Prodan (adaptarea versurilor: Alex Călin).

EIKO KADONO (n. 1935, Tokyo) este o scriitoare și ilustratoare japoneze, autoare de cărți pentru copii, romane, cărți de non-ficțiune și eseuri. A primit premiul Hans Christian Andersen în 2018.